Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.
Te trezesti obosit, lipsit de vlaga. Se arata o noua zi, oftezi si iti spui: “sunt tot in acelasi punct, nu am avansat deloc” si te simti neputincios. Acelasi job care ma nemultumeste, aceeasi relatie care nu duce nicaieri, aceleasi probleme care par ca nu se mai termina.
Evident ziua ta va decurge dezastros si ajungi acasa plin de nervi si suparat ca viata e atat de nedreapta. Ai face ceva, daca ai putea, dar incerci si tot iti spui ca nu tine de tine si oricum “TU NU STII CE VREI”.
In fiecare zi insa soarele rasare, luna este pe cer, oamenii sunt zambitori si frumosi, exista si miracole nu doar probleme dar tu nu le observi pentru ca in lumea ta exista doar un scenariu al neputintei. Nu stiu, nu pot, nu sunt in stare. Nici vorba sa visezi sau sa te gandesti ca poti avea viata pe care ti-o doresti.
Insa vine o zi… cand pur si simplu iti spun “gata, nu mai vreau”, “nu se poate ca viata mea sa arate asa”. Insa nu stii de unde sa o apuci. Cauti pe internet, gasesti informatii peste informatii si te simti coplesit. Vrei ceva concret, ceva care SIGUR sa functioneze, vrei sa fie cineva care sa iti spuna ce sa faci.
Incepi sa dai de oameni interesanti, oameni pozitivi, incepi sa te bucuri de soarele care rasare in fiecare dimineata, de luna pe care o vezi in fiecare seara… dar situatia ta nu s-a schimbat, ba din contra parca esti tot mai presat si parca “nu mai ai timp”.
Si investighezi si ti se pare ca duci o lupta care nu va avea rezultatul dorit, ca sa nu mai zic ca te enerveaza toata lumea care iti spune ca “depinde de tine”, “numai tu poti sa iti faci visele sa devina realitate”. Iti spui: “Cum sa depinda de mine cand eu nu stiu ce vreau si nu stiu de unde sa incep.” Pana la urma incepi sa iti pui intrebari, incepi sa descoperi si pentru ca iti dai voie si alegi viata ta se schimba.
Cu totii am trecut prin ea. Nu indraznim sa visam pentru ca noi credem ca e bine sa te multumesti cu putin, cu ce ai. Nu ne place sa cerem ajutorul pentru ca suntem invatati sa stam in banca noastra si sa ne descurcam singuri. Nu e frumos sa ceri pentru ca doar cersetorii cer si asta inseamna sa te umilesti. Nu ai voie sa intri undeva decat daca cineva iti deschide usa si ai primit o invitatie. Nu poti pleca niciunde daca nu ai echipamentul necesar si stii dinainte tot ce ai nevoie.
Orice vis devine realitate daca mai intai il doresti, crezi in el si ceea ce iti doresti este potrivit pentru tine.
A invata sa ceri este pentru multi o lectie grea, dar daca nu cerem nu vom primi. Niciodata nu vom “creste” singuri ci alaturi de oamenii minunati care ne inconjoara. Usa universului este intotdeauna deschisa, important e sa batem si sa intram si sa nu asteptam in fata ei ca altcineva sa ne-o deschida. Nu e important sa stii CUM se vor implini visele tale, universul stie cum, tu doar crede si clarifica-ti ce iti doresti.
Cum ar fi sa te trezesti in fiecare dimineata plin de viata, sa simti ca ai atata energie si entuziasm incat poti sa muti muntii? Cum ar fi sa te simti implinit la locul de munca sau sa ai o relatie care pur si simplu iti da stralucire. Cum ar fi sa stii ca orice vis pe care il ai si e potrivit pentru tine poate fi implinit?
Permiteti-va sa visati si sa iubiti schimbarea!
- articol scris de Delia Muresan- Empower
Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. Eşti obişnuit să găseşti binele alături de rău. „Acesta e bun, acela e rău.” Aşa arată modul tău de a te judeca pe tine şi de a-l judeca pe aproapele tău. El nu îţi va aduce niciodată pace. Aproapele tău nu este bun sau rău – şi nici tu, de altfel. Amândoi sunteţi numai buni. Nu există rău în voi. Poţi crede că există rău în tine – poţi, de fapt, crede că există prea puţin sau deloc bine în tine – dar aceasta este o credinţă greşită. Atâta vreme cât o vei menţine, te vei chinui pe tine însuţi sau pe alţii.
Ce vreau să spun când zic că există numai bine în tine? Aceasta înseamnă, oare, că eşti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fireşte că nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri şi gesturi negative, amestecate cu gânduri şi gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului şi a luminii, combinate.
Totuşi, întreaga lume pe care o trăieşti este alcătuită numai din gânduri. Dacă ai putea elimina gândirea negativă din mintea ta, ai trăi într-un gen de lume cu totul diferit. Într-o lume în care există numai gânduri „bune”, comparaţia este imposibilă. Fără comparaţie, nu există interpretare – deci nu poate exista eşec, pedeapsă, sacrificiu sau suferinţă. Îţi poţi imagina o astfel de lume strălucitoare, nevinovată? S-ar putea să ţi se pară straniu că o astfel de lume poate exista, totuşi ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuieşti! Poţi începe să creezi această lume nouă, înţelegând că în tine sau în semenul tău nu există nimic rău, ci numai bine.
Frica de rău este cea care face „răul” să pară real. Toată negativitatea se naşte din frică. Însuşi conceptul de „rău” este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai există, pe lângă bunătatea ta, care este dreptul tău câştigat prin naştere? Există îndoiala care spune că nu eşti bun. Există frica.
De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala şi frica nu-ţi contestă perceperea propriei tale bunătăţi? De câte ori nu-ţi contestă ele perceperea bunătăţii aproapelui tău? O dată ce ştii că îndoiala şi frica operează încontinuu în cadrul experienţei tale, le poţi accepta în mod conştient. Apoi. ele devin, pur şi simplu, parte din dansul conştientei. „Oh, da, ştiu că sunt bun. Şi ce s- ar întâmpla dacă n-aş fi?” Acest dans are loc în minte. Dialogul se desfăşoară într-un dute-vino continuu. Dar, încetul cu încetul, îşi pierde din tonul osânditor. Treptat, pe măsură ce frica este îmbrăţişată, ea se stinge. Conflictul se şterge din mintea care îşi recunoaşte propria bunătate. Şi, o dată ce şi-a recunoscut propria bunătate, ea nu o poate menţine decât extinzând-o asupra altora. Dacă vezi pe altcineva ca fiind rău, ai îngăduit îndoielii şi fricii să se întoarcă în mintea ta. Ceea ce este divin e liber de dualitate şi de orice fel de conflict.
Te deschizi către divinitate, atunci când vezi propriul tău bine şi pe cel al aproapelui tău ca fiind unul şi acelaşi. Divinitatea e întotdeauna împărtăşită. Ea nu este niciodată exclusivă. Tot ceea ce înseamnă exclusivitate este o plăsmuire a fricii. Tot ceea ce înseamnă judecată este o plăsmuire a fricii. Numai atunci când respingi răul şi accepţi binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rău. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi atacă pe alţii şi îi învinuieşte pentru chinul său. Dar el nu este rău. Da, chiar atât de adânc trebuie să meargă compasiunea ta.
Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iubirea ta. Tu-ţi poţi stabili condiţiile şi justificările – dar pe mine ele nu mă păcălesc. Ţi-am spus adevărul. Nu e în interesul tău să-l denaturezi. Dacă ţi-e greu să ierţi şi să iubeşti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca să-ţi justifici propria slăbiciune. Dacă eşti cuprins de frică, spune adevărul. Adevărul aduce întotdeauna sănătate mintală. Doar cel cuprins de frică judecă pe altul. Ai trecut tu dincolo de strânsoarea fricii? Dacă nu, atunci recunoaşte-ţi frica. Dacă îţi recunoşti frica, nu îi vei judeca pe ceilalţi, deoarece vei ajunge să înţelegi că frica îţi distorsionează întotdeauna percepţia. Recunoaşte-ţi frica şi fii sincer cu tine şi cu ceilalţi. Mărturiseşte: „Sunt cuprins de frică acum şi de aceea nu pot vedea corect.” Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.
Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi. Nu urăşti pe altcineva, decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi. lată de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata eşuează lamentabil. Este pur şi simplu o tentativă de a acuza pe altcineva pentru propria ta greşeală. O încercare lipsită de onestitate. De responsabilitate. Ai mijloacele de a pune definitiv capăt judecăţii, dar încă mai vrei s-o justifici. De ce?Fiindcă nu-ţi poţi recunoaşte greşeala. Preferi să suferi, decât să admiţi că ai făcut o greşeală. Preferi să pretinzi că eşti perfect, decât să recunoşti că, în cazul ăsta, eşti un învăţăcel. Ce orgoliu de neînţeles!
A greşi nu este un lucru atât de îngrozitor. Greşeala nu te va deposeda de iubire şi de acceptare. Tu aşa crezi, dar asta nu e decât o închipuire. Ceea ce te privează de iubire este insistenţa că faci ceea ce trebuie, atunci când, de fapt, nu faci. Asta împiedică intervenţia corectivă. Încearcă, te rog, să înţelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „rău”,iar a face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „bun”. Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât şi ceea ce nu trebuie, de sute de ori în cursul unei singure zile. Îţi spun că nu poţi număra de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata călătoriei tale pământeşti. Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi. A învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine.
Dacă ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală? Fii smerit, prietene. Te afli aici ca învăţăcel şi trebuie să accepţi că aşa stau lucrurile, dacă e să-ţi însuşeşti lecţiile pe deplin. Dacă nu recunoşti că ai făcut o greşeală, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ţi greşeala şi corectarea va fi acolo, o dată cu iertarea. Nu încerca să fii perfect, prietene. Este un ţel nepotrivit.
Numai cei care aleg să sufere mult şi din greu doresc să fie perfecţi. Doreşte, în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci – ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort, numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie. Cei care cer corecţia – o vor primi. Nu pentru că sunt mai buni decât alţii, ci, pur şi simplu, pentru faptul că o cer.
Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata să-şi recunoască greşelile. Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu căuta să Ie-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu e treaba ta s-o ştii. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în tine însuţi. Lasă toate fricile şi judecăţile să se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii. Iată ce-ţi cer eu. E simplu, nu-i aşa? E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Dacă dorinţa ta pentru pace e puternică, în cele din urmă îi vei ceda. O dată ce ai decis că asta este ceea ce vrei, nu poţi să nu reuşeşti să vii acasă.
Extras din cartea “Iubire fără condiţii“, autor Paul Ferrin
Acest prim pas este strans legat de incredere de sine. Va trebui insa sa gandesti la rece, chiar critic, asupra reactiilor si emotiilor de zi cu zi. Doar intelegand in primul rand ce ne face sa ne simtim demoralizati putem schimba ceva.
Studiile stiintifice demonstreaza faptul ca atunci cand zambesti, trimiti un semnal catre creier care spune “sunt fericit”. In plus, daca zambesti, vei parea o persoana mai pozitiva si abordabila celor din jur, care de cele mai multe ori iti vor zambi inapoi.
Cand te simti pierdut intr-o mare de ganduri sumbre, oricare ar fi acestea, trebuie sa gasesti o strategie de a inceta sa meditezi asupra lor.
Acest lucru este valabil fie ca esti singur, fie ca te afli in cmpania prietenilor sau inconjurat de persoane necunoscute.
In ultima saptamana de “cautare” a fericirii, va trebui sa iti asumi un act de caritate , o fapta buna sau un simplu gest dragut, la intamplare, in fiecare zi.
Articol preluat de pe 9AM.
Bunastarea a fost intotdeauna considerata a fi un cliseu in viata noastra, un lucru de neatins, un sentiment prea minunat pentru a putea fi experimentat zilnic.
Tu esti o fiinta spirituala bogata si creatoare. Nu poti fi niciodata mai putin de atat. Iti poti frustra potentialul. Te poti identifica cu ceva care este mai putin decat ceea ce ai putea fi. Dar inauntrul tau, acum si intotdeauna, este nenascuta posibilitatea unei experiente nelimitate de stabilire interioara si bogatie exterioara, iar al tau e privilegiul de a-i da nastere. Si o vei face, daca vei putea crede.
— Eric Butterwoth
Exista atat de multe momente in viata cand gasim tot felul de scuze prin care atingerea succesului pare imposibila, tocmai pentru faptul ca suntem constienti de ce anume implica acest proces: factori precum disciplina, perseverenta, evolutia si iesirea din zona de confort.Daca esti unul dintre acei oameni care au convingeri limitative despre ce anume poate insemna succesul si implinirea in viata noastra, iti sugerez sa stai sa te gandesti unde anume te-au condus aceste convingeri si vreau sa te asigur ca exista si alte cai mult mai bune si eficiente prin care sa atragi abundenta in viata ta. Pentru ca meriti cu adevarat sa traiesti o viata implinita si sunt convinsa ca iti doresti succesul si prosperitatea in fiecare arie a vietii tale.
In primul rand, pentru a face loc lucrurilor noi in viata noastra, e indicat sa facem curatenie in cele existente deja. Sunt convinsa ca aveti o multime de lucruri vechi pe care nu le mai folositi. Stabiliti-va o zi in care sa stati sa faceti ordine printre ele. Aruncati tot ce nu va mai trebuie, hainele pe care nu le mai purtati dati-le unor oameni care au cu adevarat nevoie de ele si care se bucura nespus sa le poarte.In timp ce faceti acest lucru, veti deveni mai curati, mai organizati si veti da drumul energiei sa curga. Iar cum Universului nu ii place lipsa si golul, va avea grija sa va aduca in viata voastra toate lucrurile care va sunt cu adevarat necesare pentru o viata implinita.
Gandeste-te doar cum ar arata viata ta si cum ti-ai desfasura o zi din viata cotidiana cand ai avea absolut tot ceea ce ti-ai putea dori. Entuziasmeaza-te, razi, bucura-te si fii recunoscator ca si cum aceste lucruri ar exista deja in realitatea ta.
Pentru ca ele chiar exista. Pentru inceput vreau sa intelegi un lucru, si anume: orice lucru pe care ti-l doresti el exista deja la nivel vibrational pentru tine, inca din momentul in care dorinta ta a fost emanata in Univers. Insa acum, tu te pregatesti pentru ca aceste lucruri sa intre si in realitatea ta fizica.
Iata cateva parghii utile:
Tot ceea ce va doriti, puteti avea! Fiti recunoscatori pentru aceasta putere nemarginita ce salasluieste in voi!
inspirat din Empower.